[timp liber] Campania “Daruieste un zambet!” la inceput! Through my eyes :)

Standard

:)

Intre 9-18 iulie se desfasoara in Bucuresti o campanie sustinuta de zambesc.eu si lumebuna.ro intitulata “Daruieste un zambet!” careia ma alatur cu bucurie. Scopul acestei campanii este de a oferi cat mai multe zambete oamenilor care ne ies in cale pe strada, in drum spre job, in parc, in mijloacele de transport, in magazine si in principiu oriunde suntem. Suntem curiosi cate zambete reusim sa daruim zilele acestea!
Zambetele se vor regasi: 1) pe chipurile noastre si 2) pe un post-it colorat, unde fiecare vom desena o fata zambitoare – „zambareţ”, urmati de textul “Un zambet pentru tine!”

Campania se deruleaza de-a lungul a 10 zile, in fiecare zi, cate un membru al echipei propunand un loc general unde se vor imparti „zambareti”. Fiecare impartim cat de multe zambete putem, iar la sfarsitul zilei venim cu poze din locurile unde am fost, cu numarul de zambete pe care le-am impartit si cu o povestioara despre reactiile oamenilor. Echipa formata pana acum se gaseste pe zambesc.eu si va invitam sa va alaturati initiativei chiar si daca nu av inscrieti in echipa. Dorinta mea si sunt sigura ca si a celor care au gandit „Daruieste un zambet!” este ca aceasta campanie sa continue si dupa cele 10 zile, de fiecare data cand avem ocazia sa oferim cate un zambet.

Locatia de astazi, propusa de Miri este parc. Astfel sunteti invitati sa distribuiti post-ituri zambarete in orice parc din apropiere. Locatiile sunt orientative, eu de exemplu nu stiu daca voi ajunge astazi in parc, dar in weekend sigur ajung. De asemenea, locatiile sunt doar un mod de a face aceasta actiune in mod organizat, insa ceea ce conteaza este atitudinea si dorinta de a confectiona post-ituri si a le darui.

Propun ca locatie pentru alta zi casierele de la statiile de metrou sau de la chioscurile RATB. In loc de o cartela de 2 calatorii sau un bilet sa le daruim un zambet. Deja am desenat vreo 40 de post-ituri care isi asteapta destinatarii.

Voi fi in aceste zile in cat de multe locatii voi putea si, aditional vin cu propunerea a 3 idei, care completeaza si continua campania:

1) Va invit pe toti cei care cititi acest text sa ne povestiti 3 intamplari (sau mai multe daca va amintiti) in care ati interactionat cu necunoscuti pe strada cerandu-le o informatie sau pur si simplu ati fost surprinsi de gestul cuiva necunoscut si credeti ca acea persoana ar fi meritat un “zambaret”. Va invit sa le impartasiti atat pe site-ul zambesc.eu cat si pe blogul meu https://springflower24.wordpress.com ca si commenturi la acest post, deoarece mi-ar placea sa am aceste marturisiri pe blog.

Incep eu seria povestirilor, multumindu-le acelor oameni pe aceasta cale si tuturor oamenilor asemenea lor care prin gesturi marunte aduc un zambet chiar si unor necunoscuti.

• Una dintre intamplari s-a petrecut cam in urma cu un an, cand veneam de undeva si am stabilit ad-hoc, prin telefon, ca ma vad cu o prietena in oras. Ramasese sa ii dau beep cand ajung la statia Eroilor ca sa plece de acasa si sa stabilim exact unde ne intalnim. Numai ca bateria mea de la telefon m-a lasat total pana sa ii pot da acest beep si nici nu aveam un alt mod de a o contacta sa ii spun. Pe drum spre Eroilor m-am tot gandit care este solutia si mi-a venit ideea de a cere bateria cuiva care sa se potriveasca cu Nokia al meu, un model mai clasic. Insa bineinteles ca nu stiam cum o sa reactioneze lumea si daca o sa ma creada cineva – am intrebat de cateva ori insa am fost intampinata cu un raspuns negativ. Insa, in statie la Eroilor asteptand autobuzul era si o doamna care a scos telefonul in timp ce asteptam si am vazut ca are un model al carei baterii s-ar potrivi cu a mea. Desi stiam ca probabil voi intampina scepticism, mi-am luat inima in dinti si i-am cerut bateria. Dupa ce s-a uitat un pic intrebator la mine si i-am dat explicatii mi-a dat bateria ei si am putut vorbi cu prietena mea. I-am dat bateria inapoi si i-am multumit si m-am bucurat si cred ca este o persoana care, desi era necunoscuta, m-a ajutat si merita un „zambaret”.

• Cea de-a doua intamplare s-a petrecut anul acesta, in apropierea Pastelui. Eram in Carrefour Brasov cu prietenul meu ca sa cumparam un tort, caci se apropia ziua mea de nastere si ajunsesem la Brasov cu gandul ca vom cumpara tort de acolo. Eram grabiti deoarece ne asteptau parintii mei in masina si intarziasem deja stand la coada la tort si cautand lumanarele cu cifre. Dupa ce le-am luat, ne-am asezat la coada in fata unei familii care avea un carucior destul de plin si vorbeam cu el ca sper sa nu fi intarziat prea mult. Nu stiu daca cei din fata noastra au auzit conversatia, insa s-au intors spre noi si ne-au zis sa trecem inainte. E drept ca aveam doar 2 produse fata de ei, care aveau caruciorul plin, insa nu am intalnit prea des oameni care sa iti cedeze locul. Le-am zambit si multumit si am plecat de acolo cu un gand bun.

• Cea de-a treia intamplare a avut loc in cadrul Bookfest, de curand. Am plecat de acasa cu prietenul meu cu vreo 50 RON in buzunar si cu gandul ca voi cumpara cartea „Eu cine sunt?” a lui Mihail Musat (www.lumebuna.ro), care se lansase cu o zi inainte si ca ne vom uita ce carti mai sunt. Pe parcursul targului am mai cumparat cateva carticele si la sfarsit am vrut sa luam „Manual de supravietuire” de Serban Derlogea de la editura Amaltea, care costa 25 RON. Vorbeam tot asa cu el intrebandu-l daca mai avem oare suficienti bani. In timp ce cautam in portofel, doamna care vindea la stand ne-a zis ca ne ofera cartea cu 20 RON caci a auzit ca nu mai avem bani si ne-o doream mult. Am ramas surprinsi de gestul sau, in conditiile in care la un magazin nu ti se da un produs daca depasesti cu 5 bani sau 1 RON cumparaturile fata de banii pe care ii ai. Si ea ar merita de asemenea un „zambaret”!

Intamplari asemenea ar mai fi daca ma gandesc, dar momentan ma opresc la 3 dintre ele. Scriindu-le am realizat ca chiar daca ne lovim uneori de indiferenta si rautatea oamenilor din jur, chiar daca mass media uneori ne prezinta intamplari negative, mai exista si persoane care fac lumea din jur buna.

2) Mai departe, o initiativa de durata, care chiar sa continue spiritul acestei campanii – va propun ca fiecare dintre voi, cei care citesc acest articol pe zambesc.eu sau pe blogul meu si vreti sa duceti mai departe aceasta initiativa, sa aveti la voi cat mai multe post-ituri cu zambete si sa le oferiti oamenilor care, printr-un lucru, o informatie, un gest va vor face sa zambiti sau va vor ajuta-fie ca este vorba de oameni dragi sau necunoscuti.
De asemenea, va mai propun sa reveniti si sa scrieti de fiecare data cand vreti de acum incolo cand vi se intampla astfel de lucruri frumoase.

3) Va invit si pe voi sa fiti deschisi si sa faceti lumea din jur mai buna, facand cate un gest demn de un „zambaret” de fiecare data cand considerati sau aveti ocazia.

Sunt nerabdatoare sa vad reactiile oamenilor si sa vad cum ma voi descurca eu in aceasta postura, pentru ca marturisesc ca nu imi este foarte confortabil sa vorbesc cu necunoscutii pe strada si aceasta campanie este si un „experiment” pentru mine. Voi fi insotita de prietenul meu, si el sustinator lumebuna si proiectelor de acest gen.

Va astept cu pareri, rezultate, opinii. Voi atasa in curand si poze cu zambaretii mei pe site. Multumesc zambesc.eu si lumebuna.ro, mai precis oamenilor de acolo pentru ideile frumoase si atitudinea „zambareata”!

Florentina

5 responses »

  1. Pingback: Daruieste un zambet | Zambeste :) e simplu

  2. Ai inceput blogul cu un zambet si il inchei cu o atitudine „zambareata”… De mici suntem invatati sa zambim, nu vad de ce nu am continua sa fim curati si zambareti la suflet pana la varsta a III-a si dincolo de ea.

    Incepand de la fluturi si bebelusi draguti prin parcuri si pana la pasiunea fiecaruia dintre noi, fie ca e ea de natura umana (prietenie, iubire) sau de natura statica (munte, lectura, trenuri), zambetele ne asteapta pretutindeni.

    Muncim, zambim, iubim si sa nu fim rai! Bravo, Flory! :-)

  3. Salutare,
    chiar ca vreau si eu sa inchin un pahar de „”vorbe”” in cinstea celor care ne fac sa zambesc!
    Sunt sigura ca au fost multi si in viata mea dar memoria e foarte nerecunoscatoare in acest moment, asa ca pa pa pam, sa inceapa prima poveste:
    27 decembrie 2006, se apropie ziua Corinei, prietena mea din facultate, asa ca ne strangem 3 fete cucuiete la un restaurant chinezesc din zona Dristor, sa ne gadilam simturile cu noutati culinare.
    Cori stie ce e bun pe acolo, asa ca mergem pe mana ei: orez chinezesc, vita in bambus, fructe glasate si ceai de iasomie sa ne facem high cica. Incepem sa ne zgaim la interiorul restaurantului, la barul spre bucatarie si la oamenii din jur. Langa noi, un tata cu fetita la restaurant, draguti, au venit dupa noi si au plecat inaintea noastra, cotofenele vesele de alaturi.
    Alegerea foarte buna: ne-am lins pe betisoarele tinute lipite ca sa faca priza mai buna :) Am imprastiat cadourile Corinei pe masa, am ras la fiecare bob de orez care fugea inapoi in vasul de lut. In fine, cu inima cat un purice….pentru sarbatorita :)), am zis: ne faceti nota, va rog? Replica: Nota a fost achitata! Cand, cum, cine? Secret…Wow, cine sa fi fost asa amabil, mmm, voi ce ziceti?
    Dupa multe rugaminti, chelnerul ne-a zis ca era vorba de d-l de la masa de alaturi…Un zambet mare pentru el si o strangere de mana, tre sa fi fost un tata simpatic!
    Uite asa se intampla si minuni, tre sa le vezi ca sa crezi!
    Acum despre cei care aduc zambete fara intentie: copiii.
    Horia, 6 ani, se uita pe fereastra, ploua tare si il aud: „Daca ar fi existat un Monstru al ploii, eu si Andrei ne-am fi luptat cu el!” :)
    sau:
    Care este culoarea ta preferata, Iris?
    Roz inchis.
    De ce?
    Capsuni….
    Acum o injuratura inocenta auzita de la Antonio (5 ani): „eeeeh, spanac pe bat!”
    3. Decembrie 2007 – Targul cafelei si al ciocolatei, revista Good food nelipsita. La stand, eu si prietenul meu distribuim reviste GF in fata si mazgalim niste mustati pe afisul sefei (Cruella), in spate.
    Vine lumea, se uita: Aceasta revista este romaneasca? Cat de bine arata, foarte profesionist realizata, lucioasa, iti lasa gura apa de la primele pagini…:)
    3 zile in care am zambit la stand, pentru ca a venit si lume care citeste cu ardoare rubricile revistei, gateste cu pasiune si uite asa iti creste sufletul de redactor-reporter. Thank u, people!
    Atat ca m-am lungit cu vorba!

  4. Pingback: Daruieste un zambet: Ziua 1 - Parc | Zambeste :) e simplu

  5. Pingback: Ce mai…tot Cismigiul zambeste! « Springflower24's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s